Nightwish - Nemo [Wacken 2013]
Azi, în mașină cu amicul Sorin, am rememorat împreună momente în care am fost orbiți de dragoste, de ceea ce am simțit vreodată pentru cineva, și cum asta ne-a anihilat atunci propria voință, cum ne-a redus la stadiul de martori neputincioși ai propriului nostru dezastru interior. Și cît de greu ne-am desprins din relațiile astea toxice, și cît de dureros a fost. Și cum încă mai simțim în noi, după atîta vreme, cicatricile rănilor de-atunci..
Mda. Amintiri.
Fiindcă realitatea nefardată demonstrează că e o probabilitate mică să ți se răspundă la îndrăgostire cu aceeași monedă. Așa că feedbacku' obișnuit variază, funcție de calitatea umană a celuilalt, de la respingere cu / fără strigături (o chestie destul de corectă, la urma urmei), trecînd prin batjocoră și indiferență, pînă la complacere într-o poziție dorită (pe soclu adică, pe tron, la comandă) și, în unul din cele mai fericite cazuri, acceptare din bunăvoință. Îndrăgostirea reciprocă instant e o chestie rară, de obicei reciproca - atunci cînd chiar se-ntîmplă - se-ntîmplă în timp. Atît de imperfecți sîntem..
..
Oh how I wish
For soothing rain
All I wish is to dream again
My loving heart
Lost in the dark
For hope I’d give my everything
..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu