DOUĂ DEMONSTRAŢII CURAT PENIBILE: PRO- ŞI CONTRA- GAYFEST

1. Penibilă manifestaţia Gayfest, n-a avut nici un sens pentru că n-are de fapt nici un sens să demonstrezi împotriva prejudecăţilor umane în ţara asta, bizonul autohton îşi va da în permanenţă cu părerea asupra a tot ceea ce nu-l priveşte şi-i va judeca pe ceilalţi după aparenţe şi-i va încadra cu de-a sila în tot soiul de categorii, complet nedemocratic adică, atîta vreme cît va avea răsuflare în el. It’s in our very nature. Biblia am citit-o şi eu şi de-acolo mi-a rămas ca idee principală că orice om are liber arbitru deci poate să facă ce vrea cu viata lui, numai că este responsabil 100% pentru tot ceea ce face şi va răspunde în fata Absolutului, la şedinţa de bilanţ. Asta, plus legile statului plus democraţia, ar trebui să fie suficiente pentru oricine. Dar nuu, noi trebuie să fim europeeeni, să arătam luuumii că şi noi puteeem, că şi noi vreeem…. Mda.
2. Penibilă la modul absolut a fost şi contramanifestaţia “drepţilor”, cruciaţii ad-hoc, adunatură pestriţă de babe bigoate care ştiu ele ce este cu adevărat bine pentru toţi, pentru toţi ăilalţi adică, convinse probabil în forul lor interior că apartenenţa la homosexualitate se hotărăşte prin vot, împănate cu copii încă nevinovaţi care nu s-au prins pînă la urmă de ce nu vrem să fim Sodoma şi cu golănei îmburicaţi, dotaţi cu un chef de bătaie mediu alcoolizat, fericiţi că se pot îmbrăca în tricouri verzi primite moca şi că pot înjura şi ei pe cineva într-o după-amiază de sîmbătă lipsită de alte evenimente captivante. Împărtăşindu-se din adrenalina haitei. Penibil nucleu al unei posibile viitoare inchiziţii autohtone, mă văd deja ars pe rug de această gloată doar fiindcă îndrăznesc să am altă părere.

Autorităţile, ca să nu pice prost ca anul trecut, au înconjurat grupul Gayfest – cam subţire, apropos, se pare că unele dintre “fete” nu-şi terminaseră încă somnul de frumuseţe şi n-au riscat să fie văzuţi / văzute cu cearcane – l-au înconjurat deci într-un dispozitiv impresionant de jandarmi, tineri cu toţii, muşchiuloşi, cu umerii largi, debordînd de masculinitate din spatele vestelor antiglonţ, ţinînd scuturile cu eleganţă naturală, cu pulanele atîrnate neglijent, într-o parte… Senzaţia mea a fost că de fapt jandarmii au facut o prezentare de forţe şi potenţial uman în faţa travestiţilor gîtuiţi de emoţie, pun pariu că pe-acolo s-au schimbat nu doar ocheade ci şi cîteva numere de telefoane mobile ori id-uri de chat, între protejaţi şi vajnicii protectori, nu se poate să nu. Curat curcubeu.

Cel mai tare m-a distrat nemulţumirea abia ascunsă a reporterilor “de front” trimişi cu nemiluita de televiziuni, să-nregistreze mult-aşteptata poceală, că n-au avut în direct nici macar o picatură de sînge. Au fost în schimb vreo două unghii lungi şi roşii date peste cap, un toc rupt – fatalitate – într-o rigolă şi-un fir tras de la ciorap, urmărit cu maxim profesionalism de reporteri, pînă la marginea fustei mini de piele, cu crăpătură sexy, în spate. A, da, şi-un pulan înţepenit într-un panou electoral. Cică din viteză. :P