Despicable Me 2 theme song (remix) Pharrell with Smiley
Ira Melanox by Serge Brussolo - cover
Grafitti by ORTAKU (crop)
Hexagram No. 64: "Before completion"
-----Original Message-----
From: actitime
Sent: Tuesday, March 26, 2013 11:41 AM
To: gabriel bardac
Subject: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013
Dear Gabriel Bardac,
You have not recorded sufficient time for Wednesday, Mar 13, 2013.
Expected time-track:
7:00
Recorded time-track:
0:00
Please make sure that you entered all working and leave time for the specified date range.
Customer / Project
Tasks
Spent
Comments
March 13, Wednesday
Edit time-track
Total:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00
Total for the date range:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00
________________________________
De la: gabriel bardac
Trimis: 26 martie 2013 11:43
Către: actitime
Subiect: RE: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013
Draga Actitime,
The Unknown cover number 5 by theirision
Atunci cînd primeşti un telefon de la un număr ascuns (unknown number), aproape sigur există o intenţie în spatele lui. Adică nu-i tocmai o întîmplare, ca atunci cînd i se-apasă cuiva de-aiurea butoanele de la telefon în buzunar, cînd se-aşează din greşeală pe el, gen. Ştiu asta precis, prin natura meseriei.
Cînd ţi se mai întîmplă şi la o oră exactă, de exemplu la miezul nopţii, cum tocmai mi s-a-ntîmplat, nu poate fi altfel - ca intenţie - decît cu o profundă semnificaţie. Am răspuns aproape imediat, cu un simplu Alo, da. Neutru, deschis oricărei opţiuni. Asta pentru că, tot prin natura meseriei, sînt obişnuit să primesc telefoane de la numere pe care nu le cunosc, în timpul zilei, ce-i drept. Am auzit ceva zgomote de la capătul celălalt, nu le-aş putea defini cu exactitate, probabil am fost sunat din mers, ori cînd se deschideau / închideau nişte uşi. Nici o vorbă, nici o răsuflare, nimic. A durat fix patru secunde. Răspunsul meu plus tăcerea de după.
Am mai primit de vreo două ori telefoane de genul ăsta în ultimul an, tot noaptea, tot fără să mi se spună vreun cuvînt. Am oarece idee cine ar putea fi şi - ţinînd cont că deja există un colectiv de determinări, cum s-ar zice, chiar dacă nu tocmai cu relevanţă statistică - pot deja să presupun care ar putea fi hai-să-le-zicem motivele.
Spre deosebire de alţii, eu nu mă consider hărţuit, primind genul ăsta de telefoane. Aş prefera însă să conţină un mesaj explicit. De ce nu, precum cel din clipul de mai jos.
:)
GreenFaceLana
Nemulţumirea i se revarsă din priviri într-o deversare continuă şi sinuoasă de valuri, concentrică. Coboară apoi, pătură grea, la nivelul podelei, se-adună încet de jur împrejurul gleznelor, compactă precum ceaţa de scenă.
Cutele fine converg şi ele radial către buze, gura uscată de pungă legată strîns cu un şnur, în ciuda tuturor celorlalţi.
Orice i-ai spune nu-i e pe plac, cu un minim efort găseşte cusur în tot ce se-ntîmplă să-i stea împrejur mai mult de două secunde. Ucide cu premeditare rîsul cu o simplă ridicare din umeri, duşmăneşte în mod natural buna dispoziţie, are un talent special, unic. Încorporat, din construcţie.
Se hrăneşte cu vise, vise vii, suculente, vise pline de sevă - visele celorlalţi, evident - pe care le prinde din zbor cu mişcări precis coordonate atunci cînd îi trec pe lîngă urechi, fîlfîind din aripile alb - străvezii cu atîta inconştienţă. Nici măcar un vis nu i-a scăpat pînă acum, consideră asta un motiv de mîndrie, deoarece sînt proaspete, verzi şi-atît de gustoase. Numai speranţa din vise n-o poate înghiţi de nici o culoare, i se prelinge-napoi de-a lungul unei cute a gurii uscate, firişor alb - lăptos, mai întîi adunîndu-i-se pe bărbie şi-apoi picurînd strălucitor pe jos, la răstimpuri.
Lasă în urmă o dîră inegală de puncte şi linii, mesaj morse către întreaga lume, criptînd pe vecie în sine ura de idealuri, ura de vise, ura de speranţă, ura de viaţă. Ura de starea de bine a celorlalţi, jignitoare prin simpla ei existenţă.
Am avut acum din nou, peste ani, exact aceleaşi senzaţii acute de lipsă de perspectivă şi de sens ca şi-atunci. Probabil fiindcă totul e ciclic, de aia. Nici atunci nu le-am acceptat ca părţi fireşti ale vieţii, ei bine, nici acum. Pentru că pur şi simplu nu sînt.
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
