Pentatonix - La La Latch [Sam Smith/Disclosure/Naughty Boy Mashup]
Așa e viața uneori, un mix, un melanj, un mashup. De bine și rău, de frumos și urît, de sublim și mizerie. Și noroi, și stele, cum spunea un cîntec, cîndva.
Pe de o parte - Lumina, seninătatea Învierii, acea bucurie unică ce ne vine din interior, a ieșirii din încorsetarea Răului, prin spulberarea limitărilor. Interioare, exterioare..
Pe de altă parte - socoteli negustorești cu vieți de om pe tarabe prăfuite de tîrg, în care banii din buzunarul celui negustorit sînt un argument pozitiv, în afacere, aș putea spune. Omul, ca marfă. Mai grav, omul care se vinde pe sine ca marfă, și căruia i se pare normal. Să se vîndă pe sine.
Și mai este și o a treia parte, pe care o găsești numai fiind strivit de presiunea contrară a celor două de mai sus: libertatea orizonturilor nemărginite, nematerialitatea, respingerea muchiilor ascuțite ale concretului. Visarea..
Nu vreau mai nimic pentru mine, decît să trăiesc în pace și liniște. Și dacă nu voi fi lăsat să-mi găsesc pacea și liniștea aici, în lumea asta - no problem, o voi căuta și găsi în altă parte. Multiversul e vast și mirific, dacă ai ceva imaginație pe inventar.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu