Annie Lennox - Pavement Cracks
The city streets are wet again with rain
But I'm walkin' just the same
Skies turn to the usual grey
When you turn to face the day
And love don't show up in the pavement cracks
All my water colours fade to black
I'm goin' nowhere and I'm ten steps back
All my dreams have fallen flat
...
Zilele astea, Alexuțu’ a “negociat” cu un nene de la țară, portar pe la noi, niște vin rozé, de buturugă. Și mi-a cerut să-i fiu beta-tester pe prima sticlă, că el e o fire așea, mai delicată, solicitare pe care n-am putut pentru ca s-o refuz. Asta s-a întîmplat miercuri.
Ieri seară am beta-testat primul pahar și n-am înțeles mai nimic din el: prea sec, umpic cam acru, mi s-a facut rău cînd am fumat țigarea aia în timp ce-l beam, chestii. N-a intrat decît un pahar, și ăla cu grețuri și noduri.
Însă nu m-am dat bătut, am revenit azi cu a doua ședință de beta-testare, cu forțe noi, carevasăzică. Între timp sticla stătuse în frigider regește, iar eu începusem să mă obișnuiesc cu ideea.
Al doilea pahar l-am degustat în seara asta înainte de masă. Și a intrat ușor, firesc, frapat, de parcă era de-acolo. Mi-a făcut și pohtă de mîncare, zgubiliticul. Însă nu m-am amețit sesizabil. Așa că am mîncat cumsecade, după care mi-am turnat al treilea pahar, pe care l-am beut cu paiul, cu înghițituri lungi, lupești. Am evitat să fumez ăstimp, fiindcă m-am prins de ieri că invariabil orice țigare aprinsă în timpul operațiunii de beta-testare îmi provocă greață. Am remarcat, spre finalul acestui pahar, că încep să-mi amorțească pomeții, semn că indubitabil încep să mă alcoolizez. În timpul ăsta căutam muzică bună / profundă pe youtube, rezultatul fiind cu onor videoclipul de mai sus (merită ascultat tare, dacă mă întrebați pe mine..). După care mi-am evaluat starea în mod relativ critic și am decis să nu-mi mai pun și următorul pahar, fiindcă lucrurile nu ar putea evolua decît înspre mai rău decît stau în momentele astea, momente în care mă declar pe proprie răspundere a fi cît de cît în parametrii normați de producător.
.. Iar acu', să vezi comédie, mă ia foamea din nou... e miezul nopții, în pana mea!..
Dilemă semi-existențială: încă n-am ajuns la jumătatea sticlei ăleia de 2.5 litri. Ce mă fac?.. Chiar că e o dilemă..
...
Where is my comfort zone?
A simple place to call my own
'Cause everything I wanna be
Comes crashing down on me
And it don't show up in the pavement cracks
I can't even recognise my tracks
You and I can't turn the whole thing back
Ooh I wish you well
4 comentarii:
Gabi, ai o dilema? :D
https://www.youtube.com/watch?v=tCc9hSETgQ0
:))))
Da' ce dilemă..
dacă apare după al treilea pahar, aia-i trilemă!
Și ca să fac o mică profeție: când vei goli sticla, toate vor fi clare si limpezi!
Parol! :D
:))))
Blue, cre' că ieream mult prea concentrat să nu-mi scape ideea (hîc!) ca să mai şi corelez cu număru' paharelor.. ai dreptate, cred..
Limpezi şi clare, corect, da' mai ales goale :D
:))))
Trimiteți un comentariu