Mike Oldfield- The Inner Child
În seara asta scriu pentru tine.
Nu știu cine ești. Nu știu ce gîndești. Nu știu ce simți. Nu știu nici măcar dacă exiști în concret, ori ești doar o idee, un vis, ori o speranță nebună de-a mea.
Dorințe, vise, speranțe. Poate că doar acolo exiști cu adevărat, în dorințele, visele și speranțele mele. Poate că nu te voi întîlni niciodată. Poate că tu nu tragi după tine un trup de materie, ca mine. Dar asta nu-nseamnă că nu te voi căuta în continuu, ca și pînă acum. Într-un gest, într-o privire, într-un zîmbet. Într-o floare, mîngîiată de-o rază de soare.
Știu că mi-aș dori să exiști. Știu că mi-aș dori să te întîlnesc. Știu ce mi-aș dori să gîndești și să simți. Da, asta știu.
În rest - e-atît de multă rutină pe lume și-atît de puțin adevăr, cum bine spunea cineva. Voi încheia și viața asta într-o bună zi, și dacă nu te voi găsi pîn-atunci, voi continua să te caut în următoarea. Și tot așa.
Cam ca și pînă acum..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu