joi, 25 aprilie 2019

HOPE[LESS].

Floor Jansen - Estudio de Grabacion



E mișto să iubești. Te ridică, îți face bine. Nu-ți trebuie reciprocitate, poate doar un pic de bunavoință din partea persoanei iubite. Uneori nici aceea nu-ți trebuie. Starea de iubire își e sieși suficientă. Îmi iubesc fosta soție, fiindcă a fost blîndă și bună cu mine, și starea e aceeași, deși am divorțat de aproape șapte ani și nu ne-am mai văzut cam tot de pe-atunci. Iubesc o fată tînără și frumoasă, care are suficientă bunavoință și inteligență emoțională să înțeleagă că e ceva firesc, nu murdar, și că starea asta de grație a mea n-o obligă pe ea cu nimic. Plus, poți iubi simuutan mai multe persoane, iubirile nu se exclud între ele.
Și să fii îndrăgostit cică e bine, cu condiția să existe acceptare și, cît de cît măcar, reciprocitate. Îndrăgostirea de unu' singur, fără reciprocitate, e rețeta suferinței deampulea. Nu-ți ridică nimeni statuie, ba mai ești cică și vinovat, că ai simțit. Că ai îndrăznit, gen. Plus, n-ai nici o speranță, nici o perspectivă că va fi mai bine, deci e deprimant. Din așa ceva trebuie să scapi cu orice risc. Oricum ți-ar fi după aia, îți va fi mai bine.

Niciun comentariu: