miercuri, 21 noiembrie 2018

K. O.

Kevin Olusola - Prelude from Bach Cello Suite No.1


În mintea mea zîmbesc ca tine mai nou, și uneori chiar rîd ca tine, sonor, vesel, cu ochi strălucitori, fără griji.
Și mai sînt și alte părți din tine care s-au "lipit" de mine în treacăt. Cred că în ultima vreme tristețea, golul acela din plex, care se estompează un pic cînd oftez. Oftez cu gura închisă, să nu se vadă din afară. Și totuși, ceva scapă, ceva străbate, văd asta în ochii celorlalți, în felul cum se poartă cu mine în ultima vreme, precaut, cu mănuși.
Nu am nici o problemă să-ți mai duc tristețea în cîrcă cîteva stații, gen, pînă-ți revii. I can take it.
Pentru mine, să duc tristețea ta e parfum.

P.S. Valoarea adevărată transcende formalul. Părerea mea.
:)

Niciun comentariu: