ǍBAUT CǍPRIOARE.

Images from My Cousin Vinny [1992] - Deer Hunter

Mai zilele trecute, la job, ne pregăteam să ieşim la o ţigare, io şi cu Cristi. Am deschis uşa biroului spre holul răcoros, şi atunci mi-a atras atenţia un zgomot de tocuri, grăbite. Și nu ştiu exact de ce, m-am pomenit spunînd cu glas tare în holul plin de reverberaţiile tocurilor: "Băăăăi, căprioare!".. Pe Cristi l-a buşit rîsul în spatele meu, iar zgomotul de tocuri s-a oprit brusc. Apoi un cap s-a iţit de dupa colţ, cu o claie de păr şi un zîmbet larg, dintr-o ureche în alta. I-am zîmbit înapoi cu nevinovăţie, minunat la rîndul meu de spontaneitatea mea şi de efectele ei neaşteptate.
Următoarele zile mi-am stors creierii că cum să continui seria glumelor pe aceeaşi temă, însă păstrînd nivelul. Tot ce am găsit a fost că trebuie să aibă legătură cu deschiderea sezonului de vînătoare la căprioare. Nu am nici o idee cînd se deschide sezonul ăla, şi mi s-a părut prea tehnic / prozaic să caut pe Google. "Răspunsul trebuie să vină din tine", mi-am spus. Și la un moment dat mi-am dat seama de evidenţă, că sezonul de vînătoare la căprioare începe din momentul în care începi să vezi căprioare în jur.
Elementar, Watson, mi-am spus atunci. Aşa că mi-am expus teoria colegilor, în birou, cu prima ocazie. În linii mari le-a placut ideea. "Da, dar îţi trebuie puşcă, şi gloanţe, şi să ştii ce să faci cu ele", a zis atunci cineva, declanşînd un hohot general de rîs ca un duş rece. Cel mai tare a rîs juniorul, Lucian. A avut efectul unei lovituri de cazma, din întoarcere, aşa că l-am întrebat dacă ţine cu ursul. Chiar am fost afectat undeva, înlăuntrul meu, de rîsul acela. Greu, să te pui în pantofii altuia..
I-am povestit apoi urmarea căprioarei în cauză, cu ocazia următoarei ţigări întîmplate împreună. Fiindcă sînt deschis, şi fiindcă nu mi-e teamă să rîd de mine însumi, spre deosebire de alţii. Nu aşteptam vreo reacţie din partea ei, fiindcă nu a avut nici o vină. A tăcut într-un mod ce denotă inteligenţă.
I-am povestit apoi toată tărăşenia Maestrului, cu ocazia următoarei reprize de citit bere. I-a plăcut, am rîs împreună. Apoi am pus, tot împreună, bazele teoriei generale a boncănitului, atît din perspectiva cerbului, cît şi a căprioarei. A fost mişto. Chestia asta s-a petrecut cam între a treia şi a patra halbă. A fost cam al doilea subiect discutat ca importanţă, după cel cu timpul şi relativitatea lui, perceput la nivel personal.
And that's all, folks.
Și-am încălecat pe-o halbă, şi v-am spus povestea oablă.