"ŢARǍ, ŢARǍ, VREM OSTAŞI.." [dialog pur imaginar]

 ..
- Pe cine?
- Pe tine!
- De ce tocmai pe mine?..
- Păi tu oricum nu ştii ce să faci cu viaţa ta, nu ai un scop, nu eşti în stare să-ţi urmăreşti interesele.. dacă te uiţi în urmă, vezi numai eşecuri... tot ce-ai încercat ţi-a ieşit prost, n-ai nici o realizare adevărată, a ta şi numai a ta.. viaţa ta e pierdută, aşa că mai bine dă-ne-o nouă. Ne vom folosi noi de ea. Ce zici?..
- Păi, ce sa zic, e totuşi viaţa mea... valorează totuşi ceva, dacă nu pentru alţii, măcar pentru mine..
- Eşti în starea de negare.. bine, te lăsăm să te mai gîndeşti, o vreme. Însă ţine minte, la un moment dat s-ar putea ca viaţa ta să nu mai valoreze nimic nici măcar pentru noi. O să te rogi tu de noi atunci, să venim să ţi-o luăm..
..