De la nivelul pavajului realitatea se vede altfel, nu mai
ai unde să cazi. Piatră cubică neagră, stradă pietonală, noapte, frig.
Şocul loviturii se estompează aproape imediat, rămîne doar o urmă vag dureroasă,
cel mai probabil pînă mîine se va învineţi. Ai obţinut exact ce ai vrut, îţi
spui cu un zîmbet interior, să nu mai simţi aproape nimic. Undeva, departe,
vuietul sacadat al unei petreceri. Voci. Mai întîi voci de străini, apoi, după
o vreme, voci de prieteni. Uneori e bine să ai prieteni, îţi spui, chiar daca
nu mai eşti în stare să-i vezi. Ştii că-s acolo, exact cînd ai nevoie de ei. În rest, realitate topită într-o pastă amorfă, împănată cu rare sclipiri de luciditate. Exact cum ţi-ai dorit, inconştient. Inconştientule..
Acum 8 ore
.jpg)
