luni, 20 aprilie 2009

CURAJUL IEPURELUI, ÎN FAŢA FURTUNII

Babs Bunny
Un fir încă rece de vînt răsfiră aproape neauzit covorul frunzelor moarte, adunate încă din toamnă printre rădăcinile noduroase ale pădurii bătrîne. Distribuiţi fractalic de-a lungul lăstarilor fragezi, mugurii graşi aşteaptă un semnal numai de ei ştiut dinspre stelele reci ce lucesc la răstimpuri printre norii fumurii, pentru a izbucni la unison într-o trepidantă cascadă de verde crud, vegetal.
În noaptea adîncă, nemişcat în mijlocul poienii, un iepure amuşină realitatea. Tresare, la răstimpuri, mişcîndu-şi discret nasul în vîntul subţire. Sincron, strînge uşor lăbuţele din spate, în timp ce urechile-i stau adunate, pe spate şi ele. Priveşte întunericul cu ochii larg deschişi, aşteptînd ieşirea lunii pentru a vedea, pentru a se acorda cu natura, pentru a înţelege mersul lucrurilor. Pe de o parte simte pregnant nemulţumirea ce pluteşte în jur, consecinţă fireasca a lipsei cronice de împliniri, pe de altă parte simte efortul conjugat al tuturor de a compensa această lipsă printr-o cascadă nebunească de satisfacţii facile şi imediate.

Simte încă de departe apropierea furtunii ce va să vină, se pregăteşte pentru ea. Pentru asta îi trebuie curaj. Ăsta-i adevăratul curaj, de-a înfrunta stihiile, fără adăpostul unei vizuini călduţe. Curajul iepurelui, fredonînd un cîntecel şi înfruntînd, de unul singur, furtuna:


Post Scriptum - Dacă într-o zi

Niciun comentariu: