Chess by Alex Deich
Îţi începi şi dimineaţa asta cu dinţii strînşi, ca de obicei. Arunci priviri urîte-n oglinda din baie în timp ce estimezi pagubele. Nu prea îţi place ce vezi, cearcănele alea parcă nu erau acolo săptămîna trecută, colţurile gurii erau parcă o idee mai sus… Zîmbeşti automat, iar din oglindă ţi se-ntoarce un rînjet. Mda, mai bine bei odată cafeaua aia şi te duci.
Parcurgi întreaga zi cu dinţii strînşi, încruntat, luptînd continuu pentru a cîştiga. În fiecare discuţie pe care o porţi duci lupta asta îndîrjită, faci totul pentru asta, absolut totul. Faptul că ceilalţi au început să te ocolească, tac brusc şi nu mai zîmbesc atunci cînd intri în cameră nu te opreşte din drum, adaugă însă o cută pe fruntea ta, a-ncruntare. Încă o cută.
Cîndva îţi găseai o fărîmă de timp pentru tine, să te analizezi, să cauţi motivele-ascunse ale acţiunilor tale. Cîndva. Acum nu mai ai timp pentru asta, îţi concentrezi toate energiile să cîştigi. Dacă te-ai analiza un minut, ţi-ai da seama că motivul pentru care te zbaţi atîta este că nu admiţi ideea eşecului, nici o clipă măcar, fugi de ea ca de dracu’.
Pe vremuri circula un banc cu olteni, cum că maşina concepută şi executată la Craiova nu va putea circula niciodată pe străzi, fiindcă a ieşit de la proiectare de 4 metri lăţime şi 2 metri lungime – asta fiindcă toţi oltenii vor să stea în faţă, evident. Mda, se pare că dorinţa de-a cîştiga cu orice preţ se află adînc îngropată, pe-acolo pe undeva, printre genele noastre.
Să ştii, maestre, că eşti mult mai bărbat dacă ştii să faci faţă şi cîte unui eşec, time to time. E o artă, să ştii.
luni, 13 octombrie 2008
PUTEREA DE-A PIERDE CU DEMNITATE
.jpg)
4 comentarii:
Abia cind te uiti la viata de catre sfirsit spre inceput poti sa evaluezi lucrurile la adevarata lor valoare...
Uneori cind ii lasi pe altii inainte...avansezi mai mult in directia care trebuie. In Biblie gasesti ideea ca cei de pe urma vor fi cei dintii...parca explicind ca datu din coate si impinsu inainte nu-i metoda de a urca.
Mi-a placut ideea...sa te uiti in oglinda si sa fi ok tu cu tine...sa-ti cunosti locul in viata, in societate , si nu numai sa-l accepti dar sa te si bucuri de el...viata ar avea ceva gust atunci...si ai trai-o cu folos.
Blessings tinere, frumos articol si mult adevar in el.
Mai întîi şi mai întîi, mulţumesc pentru aprecieri.
Deranjant este faptul că, în goana după succes cu orice preţ, umanitatea este lăsată undeva, pe un plan secund. Uităm prea uşor că lumea e “compusă” din oameni, uităm prea uşor că nu putem fi cuprinşi cu toţii de aceeaşi scară rigidă de valori.
la modul cel mai sincer ..eu n-am avut nici un succes in viata mea ci numai esecuri si tot nu am invatat sa pierd ...
... Ei, chiar nici măcar un succes, nici unul, de sămînţă?... Păi eşti aici, nu?.. ;)
Acum, lăsînd gluma la o parte, am cunoscut / cunosc mai mulţi oameni de genul ăsta, conduşi de-o profundă nemulţumire interioară. Pe unii i-am văzut devenind. Un lanţ de decizii eronate în viaţă şi / sau carieră te poate duce acolo pe nesimţite, dacă nu eşti "pe fază". Trust me.
Trimiteți un comentariu