duminică, 27 iulie 2008

GUSTURI INTENSE, GUSTURI CE-MI PLAC

Butterfly Apple
* Miez (… mieji?...) de nucă “instant” (iei cîte două-trei nuci, le strîngi în pumn şi le spargi, trust me, înveţi repede), scăpate în miere de salcîm şi pescuite apoi, one by one, cu linguriţa; totul se-ntîmplă iarna, în bucătărie, la căldură, în timp ce afară viscoleşte iar la buletinul hidrologic anunţă, din zece în zece secunde, “gheaţă la mal”.
* Lămîie stoarsă într-un pahar, peste care pui mult-mult zahăr şi-apoi o linguriţă cu vîrf de cacao şi-amesteci bine-bine, pînă ajunge un sirop de consistenţa mierii şi complet uniform; combinaţia asta o laşi (minim) şase ore la temperatura camerei, acoperită cu un şervetel doar. Citronadă cu gust unic, de fiecare dată altul, de băut pe verandă, după-amiaza, vara, la ţară, neapărat citind un roman de aventuri.
* Ness rece şi tare, moderat de dulce sau chiar amar (dacă eşti cu adevărat rezistent) peste care torni cu ură o cantitate aproape egală de suc de portocale direct din cutie; in extremis merge şi Fanta. Poate singura ta şansă să parcurgi (fără s-o iei razna) restul materiei, pentru examenul de a doua zi.
* Tot ce are (ori care face) coajă comestibilă: coaja de pîine, coaja de măr, caimacul laptelui proaspăt fiert, coaja mămăligii, coaja (tare) de la caşcaval, coaja (arsă, eventual) de la placintă, toate îmi plac. Daca aş gusta coaja universului, arsă un pic pe la margini, cred că şi aia mi-ar plăcea.
* Un cub cît două cutii de chibrituri de margarină “Marga”, un cub tot atîta de mare de marmeladă, două triunghiuri de brînză topită, şase pesmeţi soldăţesti şi-un ceai “no name” de cazan, asortat cu o amintire de zahăr şi-un fir de bromură, neapărat dintr-o cană metalică – mic dejun cazon de fiecare zi, total lipsit de imaginaţie dealtfel. Nu seamănă cu nimic altceva.
* Brînză telemea tăiată în felii subţiri şi ţinută cîteva clipe pe cerul gurii, în aşteptarea cafelei calde, neapărat. Componentă de bază a micului dejun al campionilor, te umple de energie pentru tot restul zilei.
* Gustul amar al codiţei de măr galben şi dulce, strivită-ntre dinţi. Dupa ce ai mîncat mărul, neapărat. Iarna, la gura sobei, cu o pătură groasă pe genunchi.
* Pepene roşu (dulce şi foarte zemos) cu pîine neagră, vara, la ţară, în soarele crud al amiezii.
* Borş rece din frigider, înghiorţăit pe-ascuns noaptea, direct din sticlă. În vîrful picioarelor goale, să nu audă părinţii că încă nu te-ai culcat, că încă citeşti romane, la ora asta, cu veioza sub pătură.

* Gustul viitorului – ăsta mereu mi-a plăcut – îl simţi cum te loveşte ca o rafală bruscă de vînt, răvăşindu-ţi părul şi tăindu-ţi respiraţia. Se-ntîmplă numai de cîteva ori în viaţă, să ştii. Daca eşti pe fază, inspiri adînc.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Mmmm, foarte interesant, am descoperit pe aici câteva pe care o să le încerc şi eu. Pepene roşu cu pâine neagră şi brânză puţin uscată şi sărată (telemea) ai gustat până acum? :)

JOKER spunea...

Pîna acum nu, dar nu-i timpul pierdut, n'est pas?... :)

Anonim spunea...

hmmm... merge, merge. as ma adauga si eu una: fructe confiate. parca asa le spune, din alea semi-uscate, lejer deshidratate, dulci: piersici, prune, curmale, diverse aspecte, etc etc. tinute cateva ore in frigider, intr-un pahar acoperit cu ceva.

p.s. si acoperite cu vin alb, evident... mai era nevoie sa spun?!

JOKER spunea...

Ai dreptate, Maestre, vinul alb dulce (Grasă ori Tamîioasă, nu?) este esenţial!
Mulţumesc de participare la "festinul de gusturi"!

JOKER spunea...

Mi-a mai venit o idee de gust, între timp: ciocolată cu portocale. De Crăciun, sub bradul luminat, într-o casă plină de veselie!...
:)

Anonim spunea...

sigur ca nu. fructele sunt ele destul de dulci, deci vinul trebuie sa fie obligatoriu demisec.

dupa cateva ore in care fructele si vinul vor fi convietut pasnic in pahar, in frigider, sa vezi ce o sa-ti placa fructele confiate. si ce aroma vor avea. [si vinul, firesc]

JOKER spunea...

... Acknowledge, Maestre...