Images from Noble House
Am revӑzut recent (noaptea trecutӑ - a durat cam 6 ore) Nobila Casӑ, și m-au podidit amintirile..
Acum cam jumӑtate de viațӑ, în studenție, eu și (pe vremea aceea) proaspӑta mea soție rӑmîneam în cӑmin peste varӑ, din lipsӑ de bani. Mai reușeam sӑ "prindem" cîte o coajӑ de job de varӑ, prin Liga Studenților. De regulӑ erau joburi prost plӑtite și obositoare, și nu durau mult. Ne mutam puținele noastre lucrușoare într-un apartament liber din cӑmin, împreunӑ cu ce ne lӑsaserӑ prietenii peste varӑ, chestiuni prea voluminoase ori prea grele sӑ le care acasӑ. Multe, multe cӑrți. Nu aveam televizor, cred cӑ nici cablul "nu se inventase" pe atunci, așa cӑ ne citeam unul altuia cîte o carte, cu glas tare, pînӑ ni se usca gîtul, moment în care prelua celӑlalt ștafeta. Țin minte cӑ am citit așa multe cӑrți, printre care Monarhul Ascuns al lui Vasile Lovinescu, Eros și magie în Renaștere, a lui Petru Culianu, plus vreo tonӑ de cӑrți SF, precum Neverness a lui David Zindell, în traducere francezӑ, și aproape toatӑ seria Dune, a lui Frank Herbert. Cӑrti de religie, abia apӑrute. Am citit atunci și Nobila Casӑ a lui James Clavell. Io vӑzusem înainte filmul într-o noapte de închiriat casete video cu colegii de apartament, și mӑ strӑduiam sӑ nu dezvӑlui intriga dinainte.
Desi am trecut în perioada aia prin cele mai dure încercӑri materiale, am amintiri frumoase, precum cele de mai sus. Vizitele de searӑ ale celorlalte cupluri de studenti care locuiau și ei în cӑmin peste varӑ, pe care îi serveam cu ceai negru de obicei, foarte rar cu cafea, cӑ nu prea aveam nici noi. De fumat, fumam mai toți Carpați. Discuțiile surprinzӑtor de profunde care se iscau, pe teme de biofizicӑ (pe atunci - la începuturile ei), filosofie, religie, spiritualitate în general. Da, amintiri frumoase..
Au trecut anii, amintirile au rӑmas. Cine mi-a fost atunci alӑturi nu-mi va ieși niciodatӑ din suflet, orice s-ar întîmpla.
5 comentarii:
Go to the shrink.
A.S.A.P.
Nu-ncearca nimeni ''sa-ti fure amintirile''.
Nici nu am spus aşa ceva în postare.
Cred că eşti dislexică.
''Cine mi-a fost atunci alӑturi nu-mi va ieși niciodatӑ din suflet, orice s-ar întîmpla.''
Aaa, era o fraza goala de continut.
Practic, nu exprimi nimic.
E doar bla-bla-bla mental.
Cam ca toate postarile tale.
În sufletul meu sînt oameni, nu amintiri.
Și nu am zis nimic că i-ar "fura" cineva, ci că îmi vor rămîne în suflet, Fiindcă acolo e locul lor, a celor ce mi-au fost alături la greu. În sufletul meu.
Spre deosebire de cei care m-au lovit cînd mi-a fost greu, cînd am fost la pămînt, aceia nu sînt în sufletul meu.
Văd că mai sînt încă 3 mesaje cu jigniri şi miştouri în aşteptare de la tine, deja. Adevărată vorba aia din facultate, că "cine se scoală de dimineaţă sapă groapa altuia". Io în schimb m-am trezit tîrziu, fiindcă aseară am stat tîrziu. Iar diseară, de revelion, voi sta şi mai tîrziu. Aşa că nu am dispoziţie şi nici chef să-ţi mai public alte comentarii. Fiindca locul tău nu este în mod evident în sufletul meu.
Trimiteți un comentariu