Azi a fost "una din zilele acelea", în care am fost obligat să-mi amintesc cum majoritatea Bardacilor din generația părinților mei au dat colțu' pe la vreo 50 - 55 de ani, fiindcă vreun șefuț avea ceva de comentat, iar ei s-au enervat și le-a crescut tensiunea. Apoi au facut cîte una bucată stroke pă creer, și după mai multă sau mai puțină vreme cheagul în cauză le-a ajuns la inimă, așa că a urmat cîte una bucată infarct. Și, să vezi comédie, au murit.
Așa că azi m-am decis să iau situația (cu mine la pachet) la un mare mișto, în modul meu caracteristic, și să trăiesc.
.. Hello from the outside..
:)
.jpg)
7 comentarii:
...cu alte cuvinte, ai pus capăt unei karme de neam. Bravo! :)
Mai vorbim după 55 de ani.
:)
”mai vorbim după 55 de ani” despre asta cu karma sau așa, in general?! :D
Văleu, dar ce vârstă ai? Nu de alta, dar ca să știu cât timp tre'să-mi tin comentariile pentru mine! (glumesc, desigur!)
:D :D :D
Vîrsta mea va deveni prin toamnă un pătrat perfect de numere prime.
Na, că am reuşit să păstrez misteru' :)
:D ...pătrat perfect de numere prime zici?
Ok, o să păstrez discreția!! (...și vreo 6 ani și câteva luni de tăcere in comentarii!!)
:D
Cu alte cuvinte:
https://www.youtube.com/watch?v=xR_j0pY2qtQ
"Tăcere în comentarii" ar fi absurd să îţi cer. Da' după anii ăştia vom vedea dacă am depăşit cu adevărat karma aia de neam..
Și s-a mai marcat un "ending" ieri. E exprimat mai bine în videoclipul cu Adele.
Ironia de sine e cea mai potrivită atitudine, cred.
:)
Da, autoironia poate fi utilă.
Zic că ai toate atuurile ca să depășești karma aia (conștientizezi problema, nu te iei chiar atât de in serios ca mine, de exemplu etc.)
Mai rămâne să treci proba timpului. Adică să rămâi constant și consecvent cu cele de mai sus.
Nu știu despre ce alt end zici tu, dar imi place Adele foarte mult. :)
Iar cântecul acesta imi merge la suflet.
Trimiteți un comentariu