vineri, 8 aprilie 2016

PRIVITU’ PESTE UMǍR

Images from: Captain America - The Winter Soldier [2014]
Music: Jean-Michel Jarre & Gesaffelstein - Conquistador [2015]



Aparent s-a terminat, cred / sper, cu privitul înapoi peste umăr, ca să mă pot feri de rău (Mă arde-n spate, gen, împreună cu răspunsul clasic Aruncă peria / piatra / năframa, să se transforme în tot atîtea obstacole în calea unei Mume a Pădurii pissed off pe toți și pe toate, că nu i-au ieșit pasențele, respectiv că a pierdut un suflet înrobit din custodie..). M-am tot gîndit, m-am tot pus la îndoială, în fața atacurilor permanente cărora le-am rezistat anii ăștia. Și mi-a ieșit că, fiind eu, nu aș fi putut proceda altcumva. Am fost atacat cu toată ura din lume pentru că am fost eu însumi. Cam degeaba, adică.

Cîndva, tot pe blogul ăsta, m-am identificat cu calul, cel cu șapte inimi, ce-i ducea departe pe cei urmăriți de Muma Pădurii.. Însă nu m-am putut identifica atunci cu ținta propriu-zisă. Pesemne, nu știi cum se simte așa ceva pînă nu ți se-ntîmplă.

Chestii de genul ăsta te obosesc, te uzează, te împiedică să visezi. În ultima vreme am visat foarte puțin spre deloc cu ochii deschiși. Deși, în compensație, am citit cîte ceva despre visele-cu-ochii-deschiși, fantasme pe scurt. Poate o sa și scriu despre ele, cînd voi termina de citit.

Aparent s-a terminat, cum spuneam. Aparent..

Niciun comentariu: